NOTE DE LECTURÃ / RECENZII

Cristina Vohn

Nicolae Ecobescu, Pleading for the World-Wide Genuine Adherence to the Basic Principles of International Law, Târgoviste, Editura Cetatea de Scaun, 2021, 624 pp.

Colecția de publicații semnate de ambasadorul Nicolae Ecobescu s-a îmbogățit la începutul acestui an cu un nou volum, cu titlul Pleading for the world-wide genuine adherence to the basic principles of international law, publicat la Editura Cetatea de Scaun, sub auspiciile Fundației Europene Titulescu. Un titlu provocator și incitant, care îndeamnă la reflecție asupra scopului și rolului principiilor dreptului internațional în politica internaționalã dar și asupra relației mai largi dintre elitele politice și diplomație. Ambasadorul Nicolae Ecobescu face o pledoarie amplă și argumentată asupra adeziunii reale la principiile de bază ale dreptului internațional care, mai cu seamă în perioada tumultoasă actuală pe care o traversează sistemul internațional în ansamblul său, pare a fi mult mai formală decât în perioadele de stabilitate ale politicii internaționale. Respectarea principiilor de bază ale dreptului internațional, asumate și semnate de cele 193 state ale lumii membre ale Organizației Națiunilor Unite ar fi garanția menținerii păcii și un semn al maturității liderilor politici din întreaga lume.

Volumul este unul cuprinzător– 624 pagini– și se deschide cu o introducere semnată de autor, „Argument“, în care este subliniată perspectiva în care sunt scrise textele, cea a dreptului internațional contemporan, cu „un accent deosebit asupra necesității de a accepta și respecta în fapt și nu numai declarativ principiile fundamentale“ (p. 9) ale acestuia. Plecând de la intrarea României în ONU, în decembrie 1955, sunt amintite momente importante din evoluția dreptului internațional contemporan care au culminat cu adoptarea Declarației asupra principiilor dreptului international privind relațiile prietenești și de cooperare dintre state conform Cartei Națiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generalã a ONU în octombrie 1970.Acest document ar trebui să stea la baza relațiilor dintre toate statele lumii, de vreme ce este un document al ONU, negociat și acceptat de toate țările membre, iar principiile lui ar trebui să-i ghideze pe liderii statali în conducerea afacerilor externe ale statelor pe care le reprezintă. Dar, așa cum vedem, din desfășurările care au loc pe scena internațională actuală, ca și în alte epoci istorice, aceste principii sunt adesea eludate, de unde și pledoaria ambasadorului Nicolae Ecobescu pentru respectarea lor.

Volumul are în cuprinsul sãu și un cuvânt înainte semnat de ambasadorul și profesorul Ioan Voicu, intitulat „A Persuasive Invitation“, o pledoarie pentru diplomația multilateralã și pentru prezenta lucrare scrisă în spiritul pur al acestei diplomații. Profesorul Ioan Voicu remarcă actualitatea temelor aduse în discuție de autorul lucrării, ceea ce face lucrarea cu atât mai tentantă pentru cititorul pasionat de diplomație sau relații internaționale: „alianțele și principiile fundamentale ale dreptului internațional, regionalism, interes național, diplomația parlamentară, axa principală a transformării politice în Europa, Cooperarea Economică a Mării Negre etc.“ (p. 23) Toate îndeamnă– cu privirea ațintită spre tânăra generație– la viitoare cercetări astfel încât vocea „diplomației autentice pentru pace“ să fie auzită cât mai amplu în arena mondială.

Cartea continutã cu cele 26 de studii, articole și conferințe susținute de-a lungul anilor de distinsul autor, din care redăm aici mai multe titluri: „Alliances and International Law“; „Unity and Territorial Integrity as a Fundamental Dimension of National Interest“, „Towards a Common, Democratic and Comprehensive Security Order in Europe“, „New Developments of Regionalism: Appropriateness of Setting-Up of an Institutional Framework for its Study“, „Democratic Security–An Essential Prerequisite in Shaping a New Order of Peace and Stability“, „Consideration Concerning the Imperative Need to Build Democratic Peace and Security Systems“, „Avoiding Marginalization of the Balkans-A Major Challenge for the New European Security Order“, „The Main Axis of Political Transformation in Europe: Consolidation of Democracy and Progress for All Nations“, „Considerations on Economic, Environmental and Legal Dimensions of Security“, „Towards a Global Democratic Security Order“, „Towards a Strategy of Peaceful Settlement of International Disputes and Global Reconciliation“.

Unul din studiile care ne-a reținut atenția este discuția despre suveranitatea națională, cu titlul „Sovereignty as the Foundation and the Basic Principle of International Law“. Conceptul de suveranitate are o istorie îndelungată, apărut în antichitate și contestat, nu de puține ori vehement, în epoca globalizării. Ambasadorul Nicolae Ecobescu vine însă cu perspectiva diplomatică asupra conceptului, atât de argumentată și de lămuritoare. „Este ca și cum am refuza să recunoaștem existența în lume a aproximativ 200 de state suverane“ (p. 247), spune autorul ca argument incontestabil în favoarea existenței de facto a statelor suverane și a conceptului de suveranitate în accepțiunea lui de bază. Suveranitatea este o „realitate“ și „baza dreptului internațional“ pe care funcționează sistemul internațional al statelor naționale. Toate forțele globalizării care funcționează astăzi nu au reușit să anihileze sistemul internațional al statelor suverane, așa cum însăși existența ONU o dovedește. Statul suveran este subiectul și actorul dreptului internațional, al cărui statut nu poate fi subminat nici de organizațiile internaționale, în număr din ce în ce mai mare în epoca contemporană. Teoria potrivit căreia organizațiile internaționale au ca efect subminarea statelor naționale nu poate fi susținutã în accepțiunea ambasadorului Nicolae Ecobescu. „… rolul important deținut de organizațiile internaționale (stabilit de statele însele) ar fi în detrimentul celor care le-au creat“ (p. 264), susține autorul în combaterea acestei teorii. Din contră, așa cum realitățile internaționale au demonstrat, statele se folosesc cel mai adesea de organizațiile internaționale pentru a-și spori puterea și influența în sistemul internațional.

Asta nu înseamnă că suveranitatea nu a suferit modificări, inclusiv din perspectiva dreptului internațional. Iar aici Nicolae Ecobescu îl aduce în discuție pe Michel Virally, care analizează influențele pe care dreptul internațional le-a adus conceptului de suveranitate. El remarcă astfel că unele atribute clasice ale statului suveran au fost îngrădite, ca de exemplu, dreptul de a face război și obligația statelor de a respecta drepturile omului, incluse în „Declarația universală a drepturilor omului“. Ele nu afectează însă atributele fundamentale ale statului, așa cum sunt ele statuate în Declarația de Principii a Dreptului Internațional. Aceeași analiză pertinentă și convingătoare o regăsim în întreaga colecție de studii și articole ce formează structura de bază a lucrării care este completată de o serie de 4 documente fundamentale pentru dreptul internațional: „Declarația asupra principiilor dreptului internațional privind relațiile prietenești și de cooperare dintre state“; „Carta drepturilor și îndatoririlor economice ale statelor“; „Declarația Mileniului a ONU“; „Declarația cu privire la Comemorarea a 75 de ani de la crearea ONU“.

Volumul publicat în limba engleză merită o difuzare amplă, pentru ca pledoaria în favoarea dreptului internațional să ajungă în cât mai multe spații culturale și la cât mai mulți lideri politici. Dreptul internațional este singurul care normalizează anarhia sistemului internațional, calea pe care statele însele au inventat-o pentru a-și reglementa relațiile dintre ele. Sau, așa cum scria Mircea Malița, „dreptul internațional constituie o știință chemată să sistematizeze regulile de conduită sau relațiile între state“ (Mircea Malița, Diplomația, 1975, p. 43) Cu condiția ca principiile lui de bază să fie respectate în spiritul și litera lor, iar liderii politici să onoreze angajamentele internaționale pe care statele lor le-au semnat. E o modalitate de a face din întreaga lume un loc mai sigur și mai pacific.