Născut la 26 martie 1931, în satul Bâltișoara, comuna Bâlta, Județul Gorj.
Este căsătorit din 1956 cu Maria Ecobescu, licențiată a Facultății de Comerț Exterior (A.S.E. – București) și au doi copii.
Studii
– Școala primară Bâltișoara (1938-1943).
– Școala medie tehnică de Cărbune, Lupeni, Valea Jiului (1943-1950).
– Institutul de Mine, Petroșani, Valea Jiului (1950-1951).
– Institutul de Relații Internaționale, București (1951-1955).
– Institutul de Stat de Relații Internaționale, Moscova (1955-1959).
Licențiat în relații internaționale.
Doctor în drept, specialitatea drept internațional public.
Limbi străine: franceza, engleza, rusa.
Cariera diplomatică
– Consilier juridic principal, Ministerul Afacerilor Externe. Promovări succesive până la gradul diplomatic de Secretar I (1959-1963).
– Reprezentant permanent a.i. al României pe lângă Oficiul European al Organizației Națiunilor Unite, Geneva. Promovat la gradul diplomatic de Consilier (1963-1967).
– Conferirea gradului diplomatic de Ambasador (1967). Acreditat în calitate de Reprezentant permanent al României pe lângă Oficiul European al Organizației Națiunilor Unite, Geneva (1967-1969).
– Adjunct al ministrului afacerilor externe (1969-1973).
– Șeful Protocolului de Stat, cu rang de ambasador, în cadrul Consiliului de Stat (1973-1983).
– Ambasador al României în Grecia (1983-1990).
– Director Științific al Centrului Metodologic de Formare și Documentare, Ministerul Afacerilor Externe (1990-1992).
Activități profesionale
– Membru al delegațiilor României la numeroase conferințe și reuniuni internaționale (1959-1985).
– Adjunct al Șefului delagației României în Comitetul celor 18 State pentru Dezarmare, Geneva (1963-1967).
– Șeful delagației României în Comitetul celor 18 State pentru Dezarmare – E.N.D.C., Geneva (1967-1969).
– Șef al delegațiilor României la reuniuni ale Comisiei Economice O.N.U. pentru Europa, Cosiliului Economic și Social al O.N.U., Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare – U.N.C.T.A.D., Organizației Internaționale a Muncii – O.I.M., Organizației Mondiale a Sănătății – O.M.S., Organizației Meteorologice Mondiale – O.M.M., Acordului General pentru Tarife și Comerț – G.A.T.T. (1963-1969).
– Șef adjunct al delegațiilor României la sesiunile Adunării generale a O.N.U. Șeful delegațiilor României la sesiunile anuale ale Comisiei Economice O.N.U. pentru Europa (1970-1971).
– Șef adjunct al delegației României la cea de-a treia Conferință pentru Comerț și Dezvoltare, Santiago de Chile (1972).
– Șef al delegației României la reuniunea C.S.C.E. pentru mijloacele pașnice de rezolvare a diferendelor internaționale, Atena (1984).
Contribuții la acțiuni diplomatice notabile
– Coautor al Memoriului explicativ prin care România a solicitat înscrierea pe ordinea de zi a celei de-a XV-a sesiuni a Adunării generale a O.N.U. a punctului intitulat: „Măsuri pentru promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc și înțelegere între popoare”, 19 august 1960.
Prin Rezoluția Adunării generale nr. 2037 ( XX), aprobată prin aclamații la 7 decembrie 1965, a fost adoptată „Declarația cu privire la promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc și înțelegere între popoare”. Cele șase principii enunțate în Declarație își păstrează nealterată validitatea.
– Coautor al Memoriului explicativ prin care România a solicitat înscrierea pe ordinea de zi a celei de-a XV-a sesiuni a Adunării generale a O.N.U. a punctului intitulat: „Acțiuni pe plan regional în vederea îmbunătățirii relațiilor de bună vecinătate dintre state europene aparținând unor sisteme social-politice diferite”, 19 august 1960.
Aducând pentru prima dată în atenția O.N.U. problematica dezvoltării colaborării pașnice între popoarele continentului european, inițiativa diplomației românești s-a finalizat prin adoptarea de către Adunarea generală a rezoluției nr. 2129 (XX), aprobată prin aclamații la 21 decembrie 1965, „Măsuri de luat la nivel regional în vederea îmbunătățirii relațiilor de bună vecinătate între state europene având regimuri sociale și politice diferite”. Evoluția istorică avea să confirme perenitatea convingerii exprimate de Adunarea generală „că orice îmbunătățire a relațiilor pe plan european, răspunzând intereselor statelor din această regiune a lumii exercită, în același timp, o influență pozitivă aupra ansamblului relațiilor internaționale și contribuie la crearea unei atmosfere favorabile cauzei păcii și securității internaționale și soluționării marilor probleme încă nerezolvate”.
– A susținut și promovat constant demersurile diplomatice în vederea aderării României la Acordul General pentru Tarife și Comerț – G.A.T.T., Banca pentru Reconstrucție și Dezvoltare – B.I.R.D. și Fondul Monetar Internațional – F.M.I., participând direct la diverse faze ale negocierilor sau coordonând, în calitate de adjunct al ministrului afacerilor externe, pregătirile pentru desfășurarea și finalizarea negocierilor de aderare (1964-1973).
– A acționat pentru obținerea de asistență tehnică internațională, prin intermediul organismelor și instituțiilor specializate din Sistemul Organizației Națiunilor Unite, principalele proiecte inițiate și finalizate fiind: Centrul pentru perfecționarea cadrelor de conducere din întreprinderi – C.E.P.E.C.A., București; dezvoltarea Institutului Politehnic București; crearea la București a Centrului pentru formarea și perfecționarea cadrelor din industria hotelieră și turism; obținerea primului radar meteorologic al României prin intermediul Organizației Meteorologice Mondiale (1963-1973).
– În calitate de șef al delegației române în Comitetul celor 18 State pentru Dezarmare, a avut o contribuție semnificativă, alături de reprezentanții statelor neutre și nealiniate, la ameliorarea proiectului Tratatului privind Neproliferarea Armelor Nucleare, prezentat în vederea negocierii de delegațiile S.U.A. și U.R.S.S. Propunerile și sugestiile formulate de delegația României au fost incluse, într-o primă fază, în „Documentul de lucru conținând modificări și adăugări la proiectul de Tratat privind Neproliferarea Armelor Nucleare”, supus atenției Comitetului la 19 octombrie 1967. Un al doilea set de propuneri a fost prezentat în numele Guvernului României la 11 martie 1968, sub forma unui ansamblu de „Amendamente la textul revizuit al proiectului de Tratat privind Neproliferarea Armelor Nucleare”. A prezentat în Comitet 9 intervenții în susținerea argumentată a propunerilor românești (1967-1968).
Poziția României față de proiectul de tratat, sintetizată în intervenția sefului delegației române în Comitet la 8 august 1967, se exprima în cerința ca acesta să îndeplinescă patru condiții principale: să fie conceput ca parte integrantă a unui sistem de măsuri menite să ducă la eliminarea armelor nucleare; să ofere garanții egale pentru securitatea tuturor statelor; să nu limiteze, ci, dimpotrivă, să permit folosirea energiei nucleare în scopuri pașnice de către toate țările; să instituie un sistem de control riguros și echitabil, bazat pe principiul egalității statelor, la care să fie supuse în aceeași măsură toate statele.
– În calitate de șef al delegației române în Comitetul celor 18 State pentru dezarmare, la 3 aprilie 1969 a avansat propunerea privind proclamarea unui deceniu de dezarmare al Națiunilor Unite, 1970-1980. Secretarul general al O.N.U., U Thant, a sprijinit ideea, Adunarea generală a O.N.U. proclamând Deceniul dezarmării prin rezoluția sa 2602 E (XXIV), din 16 decembrie 1969.
– În 1970, a fost inițiatorul a două propuneri vizând înscrierea pe ordinea de zi a celei de-a XXV-a sesiuni a Adunării generale a O.N.U. a următoarelor puncte:
„Rolul științei și tehnologiei moderne în dezvoltarea națiunilor și necesitatea de a întări cooperarea economică și tehnico-științifică între state” (Memoriul explicativ din 13 iulie 1970). Potrivit rezoluției sale nr. 2658 (XXV), adoptată în unanimitate la 7 decembrie 1970, Adunarea generală a hotărât un ansamblu de măsuri, inclusiv elaborarea unui amplu studiu asupra acestei probleme de către Secretarul general al O.N.U., studiu care a facilitat pregătirea unui plan global de acțiune în domeniu și convocarea unei conferințe mondiale (1975), precedată de o serie de conferințe regionale (1974).
„Consecințele economice și sociale ale cursei înarmărilor și efectele sale profund dăunătoare asupra păcii și securității în lume” (Memoriul explicativ din 13 iulie 1970). În termenii rezoluției nr. 2667 (XXV), adoptată în unanimitate la 7 decembrie 1970, Adunarea generală a mandatat, între altele, Secretarul general să pregătească, cu concursul unor experți calificați, un raport asupra consecințelor economice și sociale ale cursei înarmărilor și ale cheltuielilor militare, raport prezentat următoarei sesiuni, din 1971, a Adunării.
– Coautor al Memoriului explicativ prin care România a solicitat înscrierea pe ordinea de zi a celei de-a XXVII-a sesiuni a Adunării generale a O.N.U. a punctului intitulat „Creșterea rolului Organizației Națiunilor Unite în menținerea păcii și securității internaționale, în dezvoltarea cooperării între toate națiunile și promovarea normelor dreptului international în relațiile dintre state”, 8 septembrie 1972. Prin rezoluția omonimă nr. 2925 (XXVII), adoptată prin consens la 27 noiembrie 1972, Adunarea generală a recunoscut necesitatea imperioasă ca O.N.U „să devină un instrument mai eficace în apărarea și întărirea independenței și suveranității tuturor statelor, a dreptului inalienabil a fiecărui popor de a își hotărî singur soarta fără nici un amestec din afară și, potrivit Cartei, să acționeze cu toată fermitatea pentru prevenirea și curmarea actelor de agresiune sau a oricăror alte acțiuni care ar primejdui pacea și securitatea internațională” și a chemat statele membre să acționeze în acest sens. Ca urmare a inițiativei românești, a fost creat Comitetul pentru Carta O.N.U., care a dobândit statutul de organ subsidiar permanent al Adunării generale, și a fost antamat un proces de ample dezbateri privind reforma Organizației, proces ce continuă și în prezent.
– A contribuit la fundamentarea conceptuală a poziției României privind Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa – C.S.C.E. (scopuri, reguli, și principii, domenii de activitate, structuri instituționale, proceduri și metode de lucru). A fost coautor al mandatului delegației române la Reuniunea pregătitoare a C.S.C.E. de la Helsinki și al proiectului regulilor de procedură ale Conferinței, propus de România și acceptat în cvasiintegralitatea sa. A răspuns direct de coordonarea demersurilor și acțiunilor diplomatice întreprinse de delegația română în cadrul Reuniunii pregătitoare și pe lângă autoritățile finlandeze (1970-1973).
– A finalizat negocierile privind deschiderea la București a Centrului de Informare al O.N.U. și a Centrului European U.N.E.S.C.O. pentru Învățământul Superior (1970-1972).
– A avansat propuneri privind înființarea Institutului Român de Studii Internaționale și, respectiv, a Direcției Arhivelor Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe și a redactat proiectele hotărârilor de guvern aferente, hotărâri aprobate la 9 septembrie 1991.
Activitatea universitară
– Redactor al Institutului de Drept și Relații Internaționale „Nicolae Titulescu”, București (1991-1993).
– Director al Academiei Diplomatice a Universității Hyperion, București (1991-1995).
– A inițiat și coordonat cele trei cursuri postuniversitare de specializare a tinerilor diplomați, organizate de Institutul Român de Studii Internaționale și Ministerul Afacerilor Externe (1992-1995).
Activitatea științifică
– Director științific, Institutul Român de Studii Internaționale „Nicolae Titulescu” (
I.R.S.I.), București. Director și editor al revistei I.R.S.I. „Romanian Journal of International Affairs” (1992-2005).
– Reprezentantuol României în Consiliul Directorilor al International Center for Black Sea Studies, Atena (1998-2005). Președinte al Consiliului 1998-2004.
– Din 2005, Director, Institutul Român de Studii Internaționale, Fundația Eurisc, București. Codirector și coeditor al revistei „Romanian Journal of International and Regional Studies”.
Participări la organizații profesionale
– Membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră.
– Membru al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (A.D.I.R.I.). Secretar general al Asociației între 1970-1973.
– Membru al Fundației Europene Titulescu
– Membru al Consiliului Executiv al Asociației Române de Politică Externă.
Publicații
Cărți
– România în Sistemul Națiunilor Unite (coautor), București, 1975.
– Către o nouă ordine internațională (autor și coordonator), București, 1976.
– Drepturile și obligațiile fundamentale ale statelor (coautor), București, 1976.
– Suveranitatea și progresul (autor și coordonator), București, 1977.
– Dezarmarea și noua ordine internațională (coordonator), București, 1978.
– Dicționar Diplomatic (coordonator), București, 1979.
– Democratizarea relațiilor îmtre state și noua ordine internațională (autor și coordonator), București, 1979.
– Dezarmarea. Cronologie, 1945-1978, București, 1980.
– Cursa modernă a înarmărilor. Dimensiuni și implicații (autor și coordonator), București, 1980.
– Resursele și noua ordine internațională (autor și coordonator), București, 1980.
– Relațiile internaționale postbelice. Cronologie diplomatică 1945-1964; Idem. 1965-1980 (autor și coordonator), București, 1983.
– Zonele denuclearizate în concepția României (în limba greacă), Atena, 1983.
– Zone denuclearizate (coautor), București, 1985.
– De la controlul „armamentelor” de la dezarmare (coautor), București, 1985.
– Relațiile consulare ale României. Culegere de tratate, convenții și acorduri (coordonator), vol. I, București, 1975; vol II, București, 1977.
– Dezarmarea. Documente (coordonator), București, 1978.
– Drepturile omului în lumea contemporană. Culegere selectivă de documente (autor și coordonator), București, 1983.
– Noua ordine internațională. Culegere selectivă de texte (coautor), vol. I, București, 1983; vol. II, București, 1986.
– Mijloace pașnice de reglementare a diferendelor internaționale (coordonator), București, 1984.
– Dreptul internațional public (coautor), București, 1993.
– Dreptul tratatelor (coautor), București, 1994.
– România și politica de alianțe. Istorie și actualitate (coautor), București, I.R.S.I., 1995.
– Interesul național și politica de securitate (coautor), București, I.R.S.I., 1995.
– Regionalism. Concepts and Approaches at the Turn of the Century (coautor), București, I.R.S.I. – N.U.P.I., 1995.
– Manualul N.A.T.O.: parteneriat și cooperare (coeditor), București, Nemira, 1997.
– Continuitate și discontinuitate în politica externă românească: concepte, forme și metode moderne de acțiune diplomatică eficientă (coordonator), București, 1998.
– Manualul Consiliului Europei (coautor și coordonator, ediția I, București, Centrul de Informare și Documentare al Consiliului Europei la București, 1999; ediția a II-a, București, Biroul de Informare al Consiliului Europei la București, 2003; ediția a III-a, București, Biroul de Informare al Consiliului Europei la București, 2006.
– Acordurile internaționale ale României. Acorduri privind combaterea crimei organizate și a terorismului (coordonator), București, I.R.S.I., 2003.
– Acordurile internaționale ale României. Acorduri privind asistența juridică, extrădarea și readmisia (coordonator), București, I.R.S.I., 2003.
– Acordurile internaționale ale României. Tratatele politice de bază (coordonator), București, I.R.S.I., 2003.
– European Union Foreign, Security and Defense Policy (coordonator), București, I.R.S.I., 2003.
– Fighting Terrorism (coautor), București, I.R.S.I., 2003.
– Peaceful Settlement of International Disputes, vol. One, București, I.R.S.I., 2003; vol Two, București, I.R.S.I., 2005.
– Parliamentary Diplomacy (coautor), București, I.R.S.I., 2005.
– Fighting Organized Crime (coautor), București, I.R.S.I., 2005.
Studii și articole
Autor al unui număr însemnat de lucrări, studii și articole pe teme de politică externă, dezarmare, securitate internațională, drept internațional, organizații internaționale, relații politice și economice internaționale, publicate în reviste românești și străine de specialitate.